In Dragoste Si In Razboi Totul E Permis

Pornind de la premiza : “Chiar daca esti dobitoc, sarcastic, increzut, neindemanatic … amu` ce-oi face? esti al meu”, incerc sa ma intorc putin in timp. 7 luni. 7 luni minunate. Suisuri si coborasuri ca la toata lumea. De ce suntem la fel, chiar daca suntem atat de diferiti? Vorbesc despre cupluri in general, nu neaparat de noi doi. Toate cuplurile au probleme, se cearta, se injura printre dinti, ca apoi sa ierte, sa se impace si sa mearga mai departe. Aceste certuri sau probleme sunt atat de inevitabile? Incerc sa inteleg punctul general de vedere pentru a`l putea aplica la situatia mea. Sa presupunem ca DA. Trebuie sa ne certam, pentru ca fiecare dintre noi are alt punct de vedere. Nu vei gasi doua persoane la fel nicaieri. Oricat ai cauta. Bun. Dar daca gasesti? Chiar asa ar fi? S`ar scoate din sarite pentru ca stiu dinainte ce are celalalt de spus? Ar stii totul despre celalalt? Ar interveni banalitatea dupa primele doua luni? Oare? Din nou. Sa presupunem ca DA. Bun, mai departe. Daca suntem diferiti, incercam sa ne cunoastem cat mai bine. Trec 6 luni. Suntem la fel ca la inceput. Ne certam pentru ca unul zice alb si celalalt negru? Pentru ca unul vrea sa stea acasa si celalalt sa iasa? Atunci, cine decide cand merge bine? Cine poate sa`mi zica mie, de exemplu, ca n`am facut nici o greseala si ca totul merge exact asa cum ar trebui? Cine pune standardele in relatii? Cand merge bine? Atunci cand ne prabusim fara suflare si cu un zambet larg pe buze, unul langa celalalt? Sau atunci cand gandim si vrem acelasi lucru? Daca`i ultimul caz, inseamna ca nu suntem atat de diferiti si ne intoarcem la primele variante.

Trecand de general si revenind la mine, in special, pot spune cu mana pe inima ca am facut destule greseli cat sa indepartez orice alta fata de langa mine. Dar, soarta, de data aceasta, a decis altfel. Desi dintr`un punct de vedere, ne`am indepartat, ne`am apropiat din altele. Deci, relatia merge bine. Din punctul meu de vedere. Poate si al ei. Suntem inca niste copii, rasfatati din multe unghiuri, invatati cu binele. Si nu ne merge rau, tocmai din cauza diferentelor. Din cauza ei m`am schimbat, si am ajuns sa fiu un om mai bun. Pentru ca, inainte de toate, sunt un om. Care greseste, zambeste, munceste, albeste, plateste si vorbeste. Mult. Ea m`a facut sa apreciez altfel viata. Sa inteleg ca totul nu se roteste numai in jurul meu. Ca si ceilalti oameni conteaza cel putin la fel de mult. Asta nu e o problema, fiind un om care, in 90% din cazuri, i`a pus pe altii in fata propriei persoane. Am invatat sa ma gandesc si la mine, prin ochii altcuiva. Si atunci nu mi`a placut ce am vazut.

Stiti, deprimarea aia care vine usor din cauza unor probleme acumulate de`a lungul timpului? Societatea din ziua de azi catalogheaza oamenii. Iar acei oameni care se deprima, sunt emo. Scria undeva ca este “un curent aparut la sfarsitul anilor 90 si care se manifesta prin depresii generale, o anumita tinuta, coafura, muzica cu versuri deprimante[…]”. De unde atata ignoranta? Emo inainte de anii `90 se numea mult mai simplu. Ii zicea adolescenta. Toti trecem prin faze si faze. Toti ne dezvoltam caracterul in functie de trairile si sentimentele pe care le avem la momentul respectiv. Tinand cont de acest lucru si de faptul ca, pana si eu, am scapari cel putin in muzica [30 Seconds to Mars, Fall Out Boy, Panic! At the disco, catalogati ca fiind emo], atunci inseamna ca eu sunt emo. Ca ar fi trebuit sa ma sinucid dupa prima cearta cu ea. Ca daca nu mi`a mers ceva bine, imediat sa ma duc intr`un colt si sa stau pe intuneric, nu? De ce? Imi place viata prea mult pentru a o irosi. Ce nu te omoara te face mai puternic. Nu este universal valabila, dar se poate aplica. Da, cateodata, ce nu te omoara poate sa te raneasca foarte tare. Dar numai cateodata.

Revenind la subiectul in cauza, tin sa specific ca am facut progrese. Suntem fericiti pentru ca stim cum sa trecem peste greutati. Aici pot vorbi si din punctul ei de vedere. Suntem fericiti in felul nostru. Si totusi, fericirea in sine nu este doar o iluzie? Un amalgam de feromoni si incredere, comoditate si dialog, instinct si precizie? Atunci ce suntem?

In concluzie, sunt un om fericit si norocos. Importanta tot mai putina pe care i`o acord acestui lucru ajunge sa ma ajute. Pana la urma, sunt fericit fara sa ma strofoc. Fara bataie de cap. Merge de la sine, de cele mai multe ori [alt lucru care l`am invatat de la ea]. Pana acum, sa fiu multumit de mine, trebuia sa planuiesc fiecare lucru in detaliu. Am invatat sa traiesc momentul. Asa cum e el. Si sfatul meu este sa faceti la fel. Nu mai ramane loc de surpriza daca ne planuim toata viata in avans. Si toata lumea iubeste surprizele [cu putine exceptii]. Prefer sa fac parte din cercul oamenilor fericiti. Chiar si pentru un singur moment.

Advertisements

4 Responses to “In Dragoste Si In Razboi Totul E Permis”

  1. mari Says:

    f frumos si true at the same time

  2. Binele vine de la sine, certurile se rezolva. Dar e nevoie de doi care sa vrea acest lucru. Singuratatea in doi e cea mai cruda si nu-si are rostul.
    Si eu prefer sa fac parte din cercul oamenilor fericiti. Si ma mai opresc uneori sa fac un pas in spate ca sa pot admira in liniste ceea ce am. Si sunt multumita, chiar implinita as putea spune.
    O zi faina!

  3. blu_ Says:

    Fucking emo, ashe bataie itz traje punku pizdii cand te prinde, ai noroc ca pleci acush šŸ˜€

    Serios, nu e permis totul, ce nu te omoara te poate baga in spital, te poate lasa fara o mana sau un picior, cu cicatrici sau fara o bucata de suflet.

    Sunt singur si atat de fericit ca imi vine sa-mi trag o pupa šŸ˜€

  4. capricorn Says:

    “Low batery”
    Stiam ca ai latura asta… ca nevoia ta de intim e mai mare decat afisai si totusi am fost egoista gandindu-ma ca deja is pe “low batery”. Nu am scormonit, nu te-am invatat nici pe departe lucuri la fel de importante precum domnisoara din relatare si … ma bucur suntem 2 oameni fericiti. bye

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: