Prezentul Imperfect

Nu vreau sa schimb Trecutul. Acest trecut a determinat un prezent. Unul din cele multe posibile. Vad schimbarea in mine si in cei din jur. Ne maturizam. Intram intr`o lume meschina si nu stim ce sa facem in ea. Ne plangem din aceasta cauza. Nu inteleg de ce. Nimeni in trecut nu s`a plans de schimbare. Pe de o parte pentru ca nu orice schimbare este neaparat in rau, iar pe de cealalta parte, pentru ca schimbarea vine oricum. Chiar daca o astepti sau nu.

Vorbesc strict despre mine. M`am schimbat in ultimul an. Poate in bine. Mai mult ca sigur ca am pierdut destule calitati cat sa pot zice ca exista schimbari in rau. Acele schimbari care intervin o data la cativa ani. Lenea indusa, gandirea matura, grija zilei de maine. Imi amintesc franturi din copilaria mea zbuciumata in care nu stiam ce fac nici macar peste 5 minute, d`apoi sa ma gandesc la ziua de maine ? Eram liberi. In adevaratul sens al cuvantului. Poate nu tot timpul, din cauza scolii. Dar totusi stiam ca putem face orice. Nu ne era frica. Frica intervine in momentul cand ai experienta. Deci, eram neexperimentati. Atunci incepeam sa descoperim lumea din jurul nostru. Incerc sa ma agat de acea perioada din viata mea, pentru ca stiu ca nu voi mai avea ocazia sa trec prin asemenea experiente a doua oara. Incercam sa fim toti la fel? De ce? Individualitatea se pierde o data cu varsta? Ne trezim, mergem la munca, pauza de masa, din nou munca, mergem acasa, dus, film, somn? Unde e timpul pentru noi? Nu cred ca sunt primul care spune asta, dar m`am saturat. Vreau sa ma trezesc la 13:43, sa ma arunc in fotoliul meu directoral, sa mananc o pizza shi sa ma joc 3 ore. S`o iau pe Andreea de mana si sa ma duc in oras. Dracu` stie unde. Sa ma plimb. Sa o lipesc de zid si sa o sarut pasional. Sa ii fac poze pe fuga. Sa ma ascund de ea si sa rad intr`un colt pana ma gaseste. Iar cand ma gaseste sa o sarut din nou. Sa intram in magazine si sa probam lucruri pe care oricum nu ni le permitem. Sa bem o cafea sub lumina lunii, sus pe Cetate. Nu stiu. Astea`s doar ideile care mi`au venit acum. Probabil vreau sa fac mult mai multe. Dar nu mai am timp nici sa ma gandesc la ce as face in timpul pentru mine.

Bine ca vin sarbatorile. Nu pentru ca e Craciunul. Ci pentru ca e timp pentru mine. Nu pentru cadouri si zapada. Ci pentru leneveala si plimbari. Apropo, daca mai e cineva care merge la Hajduszoboszlo, sa ne vedem acolo. N`am zis suna`ma sau cauta`ma. Doar, daca ma vezi, saluta`ma si razi. Daca ma gandesc mai bine, de cate ori ma vezi pe strada, zambeste si treci mai departe. Asta ar fi cea mai buna reprezentare a Spiritului Craciunului. Sa vezi oameni care nu mai afiseaza tristete. Aveti timp tot anul pentru asta. Vezi ce`i mai bun in oameni. Incearca, macar o data, sa zambesti fara motiv. Doar asa.

Pe final, tin sa anunt ca nu ma voi trage pe cur de la ce am promis ca fac. Si am promis ca voi face o lume mai buna. Cel putin in coltul meu de paradis.

Advertisements

3 Responses to “Prezentul Imperfect”

  1. mari Says:

    Faine “aberatii”!!!
    Deci la asa ceva te gandesti cand esti la servici…bun
    Se pare ca Andreea e o schimbare in bine in viata ta, din moment ce ai inceput sa crezi in spiritul Craciunului ;))

  2. Hey, Crow, bine ai venit printre scriitorii de bloguri! Succes si sa ne citim sanatosi! :*

  3. In final, coltul tau de paradis conteaza. Lumea va fi mereu rea si trista

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: