Speranta moare ultima … Cred …

Nu mai stiu ce sa cred. Intr`o lume mai buna sau intr`un maine mai luminos? Sper la un salariu mare, la o viata linistita, sper sa nu ma mai stressez degeaba, sa`mi pot permite un apartament al meu, o masina, 3 copii si`o bona? Nu. Sper sa mai am bani pana de Revelion, sper sa nu ma mai cert cu oamenii din jurul meu, sa am tigari maine si sa nu fie prea frig. Rezonabil, nu? Euro creste. Automat chiria imi creste. Plus cheltuieli si alte nimicuri, cum ar fi rate, tigari in fiecare zi, mancare si Pepsi. Mult Pepsi. Imi inteleg acum parintii. “Traim din datorii”. Ce vrea sa`nsemne asta? Ca iau salariul, il dau inapoi la cele 17 persoane de la care am imprumutat bani in ultima luna, ca dupa doua zile sa ma imprumut iar. Pana la urmatorul salariu. Noi ne`am aliniat Europei doar pe jumatate. Jumatatea aia cu preturi mari. Cealalta jumatate am ramas la fel. Cu salarii mici. Desi, daca stau bine sa ma gandesc, a aparut o vorba ceva vreme in urma: Romanul este prea sarac pentru a`si permite lucruri de proasta calitate. Poate unii. Io inca ma descurc, nu`mi permit.

Si cu chiria asta, care`i de fapt toata treaba? De ce platim pentru un spatiu infim atatia bani? Sute de euro. Pentru ca cererea este prea mare, iar oferta mult prea mica. Cel putin din partea statului. 11.000 de locuri in camine, 88.000 de studenti. Si asta pe vremea cand eram eu in facultate. Acum or fi crescut numerele. Oricum nimic nu s`a schimbat. Cei norocosi prind loc la camin. Cu pile sau fara. Restul, obligati sa`si caute chirie, se intorc dezamagiti si cumpara Piata de la A la Z. Dupa 4-5 zile de telefoane si bani dati pe taxiu sau autobuz dintr`o parte in alta a orasului, isi gasesc o garsoniera. 21 de metri patrati. 290 de euro. Nu le convine, la revedere, vin altii si`o iau. Nimeni nu`i opreste pe oameni sa ceara cat vor ei. Pentru ca nu te obliga sa faci nimic. Pur si simplu iti ofera.

Era un oras frumos. Inca este. Insa doar la suprafata. E monoton, gri, plictisit, intunecat, rece si indurerat. Forfota continua, trafic neobosit. Frigul se simte puternic. Da, se vede in sfarsit ca este decembrie. Ca mai este o saptamana si intru in concediu. Am ajuns sa visez concediul asta. Sa zambesc stiind ca mai am o saptamana. Si s`a mai dus un an. Mergem mai departe, ne descurcam cum putem, traim pentru clipa asta. Nu avem timp de noi, sa radem, sa facem bulgari de zapada sau sa ne plimbam incet pe malul Somesului.

Un lucru bun. Maine se taie porcul. Si mi se aduce sorici. Macar atat.

Advertisements

2 Responses to “Speranta moare ultima … Cred …”

  1. better than bucharest, te asigur …. at least nu te mai confrunti si cu cealalta mare problema, oamenii de bucuresti si tot ce inglobeaza asta, mentalitatea, felu de-a trai ….

    nicaieri nu mai e frumos in tara asta , sau convenabil, sau usor …
    decat daca stai in Brasov poate, undeva in munti sa nu te frece nimeni la creier … asa posibil ….

    si ma tenteaza ideea asta πŸ™‚ sincera sa fiu …

  2. blu_ Says:

    @neli:
    tzarani is peste tot, sa vez ce fain ii cand se opreste masina in mijlocu strazii, se da geamu jos, te injura si te face satana si pleaca….
    viu si io la munte, tai lemne si fac mancare buna, n’am nevoie de nimic si tac daca trebe, cum te intelegi cu cainii si pisicile? πŸ˜€

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: