Primul din serie

A fost luna august. Da, stiu ca suntem in decembrie. Dar vreau sa`mi aduc aminte, macar pentru cateva momente de primul concert adevarat pe care l`am vazut. Si nu in tara. Killswitch Engage. 07 August 2008. Budapesta.

Acesta a fost review`ul facut de mine si de domnul Dray pentru MetalHead.

07.08.2008 – o zi ca oricare alta ar zice unii. Gresit ! Este ziua in care doua din cele mai bune formatii de metalcore americane au pus umarul la realizarea unui show incredibil in sala Petofi Csarnok din Budapesta. Dupa regretul din urma cu un an cand formatia Killswitch Engage era anuntata pentru un show in Ungaria (event ce a fost amanat din cauza problemelor medicale ale chitaristului Adam Dutkiewicz) evident ca acest concert era asteptat cu nerabdarea de iubitorii genului, iar condimentarea numelui Killswitch Engage cu inca un element de rezonanta (As I Lay Dying) nu putea decat sa starneasca entuziasm in inimile fanilor. Drept urmare, dupa ce am zarit tourbus-urile celor doua formatii si pe Adam plimbandu-se in spatele salii de spectacole ajungem la intrarea principala unde era deja plin de oameni in asteptarea concertului. Lume civilizata asezata frumos la coada contrar obiceiurilor de pe meleagurile noastre.

Inca de la intrarea in sala de concerte ne-a sarit in ochi negrul complet de pe peretzi, fiind completat cu cel de pe haine plus, plete, decolteuri shi corsete, lanturi, cercei si tatuaje, etc. Mare parte din cei veniti se inghesuiau la o masa dintr-un colt. Curiozitatea m-a purtat acolo relativ repede. Long-sleeves, T-shirts, Wristbands, Bandanas, imprimate cu gust si profesionalism, purtand numele celor care urmau sa ne uimeasca prin simpla lor prezenta. Preturi acceptabile, tinand cont de locul unde eram, si anume Budapesta.

Ne-am insusit fiecare ce-a nimerit, ramanand, evident fara nici un ban. Am urmat “raul” de oameni spre locul unde urma sa se desfasoare ceea ce mai tarziu s-a dovedit a fi unul din cele mai bune concerte la care am fost.

Inceputul nu a fost cel mai reusit, dar pentru o trupa locala underground (Lost Season), destul de promitator. Desi poate nu era nevoie de 2 vocali. Unul singur ar fi facut fata la tonalitatile respective. Un iz de Bullet for my Valentine combinat cu Disturbed emana din look-ul celor de pe scena care au facut un warm-up bun pt main act-uri.

O mica pauza si un enervant soundcheck ne-au despartit de prestatia As I Lay Dying. Acestia au impresionatsi totodata cei prezenti au fost profund impresionati de energia care se degaja de pe scena. Pasajele cu “harsh vocals” erau completate cu multa maiestrie de vocea a doua a basistului pe pasajele cu “clean vocals”, piesele “An ocean between us” sau “The sound of truth” relevand calitatile de al doilea vocalist ale lui Josh Gilbert. In tot acest timp publicul canta la unison cu cei doi vocali, de multe ori acoperind sonorizarea salii pe refrene. Partea putin enervanta a fost limitarea timpului formatiei pe scena. Dar au egalat timpul scurt prin prestatia excelenta. Riff-uri grele, machine-drums, “Forever”, “Confined”, “Forsaken” “94 hours”, un adevarat “metal show”. pana si pe cei care venisera doar pentru Killswitch Engage. Mosh pits, circle pits, slam dancing … toate au fost favorizate pe toate durata “performance”-ului. Tim Lambesis (vocals) a fost foarte multumit de prestatia publicului

Inca o pauza. De data asta mai lunga, dar, a meritat asteptarea. Ne asteptam la un inceput in forta ca si pe “(Set this) World Ablaze” cu “A Bid Farewell” dar baietzii au luat-o smooth cu “Daylight dies”, crescand treptat pana la “Rose of Sharyn”, “Fixation on the Darkness”, etc. Adam nu s-a putut abtine sa nu intre cu chitara peste sample-u de la inceputul piesei “My last serenade” but we love him anywayz. In multime Mosh Pit-urile, Wave Riding-urile si Headbanging-u se desfashurau in continuu, publicul fiind antrenat de catre Howard (vocals) intr-un wall of death destul de reusit. Cei prezenti au cantat 1 la 1 cu Howard and Co., iar acestia s-au declarat profund impresionati de acest public, atat de departe de casa, care ii admira, respecta si-i iubeste atat de mult. Howard Jones kiar se intreba de ce au asteptat atat de mult sa vina aici. Nici noi nu stiam raspunsul. Cui ii mai pasa? Erau acolo. Performing their asses off. Adam Dutkiewicz nu si-a pierdut renumele de Main Entertainer al trupei, facand “bascau”, “caterinca”, strambadu-se in fel si chip si fiind acompaniat la un moment dat de Howard who was acting Gangsta cu shapca intoarsa. Cu toate acestea Adam si-a facut traba de Lead Guitarist la fel de bine ca intotdeauna de parca n-ar fi avut probleme cu spatele. Pana si Mike D`Antonio (Bass) a flirtat cu fetele din primul rand cam tot concertul. Again, not a bad thing. “Take This Oath”, “My Curse”, “The End of Heartache”, “Holy Diver” si multe altele au tinut publicul mai mult de jumatate din timp in aer, cu mainile sus, shi cu vocea “data la maxim”. Nota 10. Prestatie, sonorizare, show, implicare. Tot.

Singurul regret … (pe langa faptul ca nu au cantat “When darkness Falls” si “Declaration”) … faptul ca a durat atat de putin. Din partea noastra ar fi trebuit sa stea sa cante toate albumele, cap-coada. De doua ori. Iar dupa o pauza, s-o ia de la capat. But that`s just us.

Ne-am miscat corpurile obosite, transpirate in afara salii, incercand sa vorbim normal, fiind mai mult decat ragusiti. Fiind fericiti.

O noapte pe care cu siguranta n-o vom uita cei mai multi dintre noi. O noapte care sper ca o sa se repete cat de curand. Nu de alta, dar se observa ca trupe ca si As I Lay Dying si, mai ales, Killswitch Engage vin din ce in ce mai aproape de noi. Desi nu stiu cat s-ar fi ridicat romanasii nostrii la nivelul celor de acolo. Nu ca nu sunt fani AILD sau KSE in Romania. Dar nu sunt asa deschisi. Nu stiu sa se distreze. Se imbata precum curcile inaintea concertelor, arunca cu sticle pe scena, etc. Gradul de civilizatzie la noi inca e departe.

Per total, un concert intens, a fost obositor, dar s-a meritat.

Urmeaza probabil un In Flames si, daca ne merge bine, un Rock AM Ring 2009.

Toate cele bune si la multa muzica buna.

Advertisements

2 Responses to “Primul din serie”

  1. Cand am vazut titlul, ma gandeam ca vrei sa ne spui cum ai terminat tu facultatea cu cea mai mare medie! :))

  2. Haha … sigur ca da …
    I might be a geek … but that has to be a joke :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: