Probabilitatea Imperfectiunii

Intr`o ultima obositoare zi de munca, plictisit de tot ce se intampla in jurul meu, ma gandesc la urmatoarele doua saptamani. Prezentul ma oboseste. Traieste clipa, cica. Unde si cand? Sunt prea obosit sa mai gandesc. Orele trec foarte greu, plictiseala se lasa incet, incet peste toata lumea. Spiritul sarbatorilor inca nu s`a aratat in partile astea. Probabil e prea devreme. Unii muncesc pana in 24. Probabil si eu ar fi trebuit s`o fac, dar sunt mult prea lenes. Decat sa mai pierd timp, mai bine pierd bani. Banii oricum vin si se duc. Timpul doar trece. Doua saptamani de relaxare si lenevire totala. O sa am timp pentru Prince of Persia, pentru Andreea, macar cat nu e la munca, pentru copiii lui Costin, pentru LAN Gaming cu baietii seara dupa 11 si pentru mine in general.

Anul asta n`o sa ajung in Constanta. As fi vrut. Macar 2 zile. Sa`i vad pe`ai mei, sa`mi vad catelul, pe toti prietenii care ii (mai) am pe acolo si, nu in ultimul rand, marea. Marea e superba in perioada asta. Merita sa te opresti cateva momente si sa o admiri in toata splendoarea ei. Poate un rasarit ar fi perfect pe vremea asta mohorata si rece.

Aseara, stand de vorba cu un prieten, mi`am readus aminte de copilarie. De jocurile pe care le aveam, de timpul care nu conta, de grijile care nu existau, de prietenii de atunci. De faptul ca atunci nu vroiam decat sa cresc mare. Iar acum imi doresc sa fi ramas un copil pentru totdeauna. Un Peter Pan modern. We`re all children `till the moment we know we`re gonna die. Cel putin asa vreau sa cred. Adultii sunt meschini si vicleni, vad doar ce`i mai rau in oameni, se cearta si se ingrijoreaza din orice. Dupa toate cate s`au intamplat de`a lungul timpului in viata mea, totusi incerc sa vad mai intai binele din om. Prezumtia de nevinovatie. Indicatorul uman, cel ce ne deschide calea de cele mai multe ori. M`am saturat sa vad oameni tristi, cearcane adanci sau sa aud cum se ridica tonul pentru o privire neinteleasa.

In alta ordine de idei, in concediul asta o sa vad cat rezist departe de calculator. Intre 24 decembrie si 3 ianuarie o sa fiu plecat din oras (la tara) si din tara (la Hajdu), fara telefoane, calculator sau orice alt mijloc de comunicatie modern. O sa fie o pauza binemeritata. Abia astept. Si numai pentru ca toti care ma cunosc de cel putin un an au ras, ca eu nu pot face asta. Si daca pot?

Advertisements

3 Responses to “Probabilitatea Imperfectiunii”

  1. Succes! Dar vezi ca a sta departe de calc include laptopurile colegilor de trupa 😛

    ps: daca ajungi oricum pe la unul, care sa fie si conectat la internet cumva, mai scrie-ne si noua una, alta

  2. Alex Says:

    Nu stiu daca vei rezista fara telefoane, net ande stuff like this. Eu unul stiu ca nu as rezista. Poate pana pe 24 imi fac timp si ma duc sa fotografiez Marea Neagra. De care si mie mi-a fost un dor infinit. Numai cine nu iubeste marea, nu va intelege dorul de mare. Sa-i auzi glasul, sa-i simti adierea sarata pe fata. Marea cea eterna …
    Macar niste poze cu marea sa meriti si tu pentru cartile mele. Thanx again!
    Big hugs from the Black Sea.

  3. eu sunt sigura ca o sa poti fara internet bla bla … i know u can 🙂
    have fun sweetness, and odihna placuta. lots of it!!

    mucho amor pt tine si porumbitza 😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: