Aroganta copilului din mine

Sunt arogant si sunt copil. Scriu doar cand se intampla ceva major. Se numeste “venting”. Este modul meu de a asimila si de a accepta lucruri pe care nu le vreau. Este singurul mod in care pot sa ma ajut.

Mi’am pierdut prieteni in timp. Pe motive mai mult sau mai putin complicate sau reale. Am renuntat la principii si la felul meu de a fi, pentru a oferi o schimbare persoanei de langa mine. Pentru a’i oferi totul. Deodata. Cred ca aici a fost prima greseala. Nu stiu a’mi face time management cand vine vorba de lucrurile astea. Pur si simplu vreau sa fie bine. Si platesc acum pentru asta.

Intr’un viitor aflat in perspectiva unui om ca mine, nu pot vedea decat intuneric. Nu sunt pesimist. Incerc doar sa fiu cat mai realist. Oamenii vor fericire, dar nu prea multa. Atat cat sa fie putin tristi. Atat cat sa le fie dor de tine si sa te ignore pana simt ca au nevoie de tine. Si eu nu mai cred in relatia perfecta, in care unul are nevoie de celalalt tot timpul si vice-versa. In care, orice s’ar intampla, se poate discuta si rezolva problema. M’am intors la a crede doar in mine. Si nici in mine prea mult. Ca doar sufar si ma simt inutil.

O inteleg. Nu mai era fericita. Exact opusul la ce vreau eu. Chiar daca nu mai e “a mea”, singurul lucru care ma face sa ma simt “mai bine”, e ca s’ar putea sa fie fericita acum. Totul e posibil la varsta asta. Eu, in schimb, aveam alte planuri. Planuri care s’au destramat si care nu le voi mai lua in calcul alta data. Invat si eu cum pot.

“Ochii care nu se vad, se uita”. O sa rezoneze in mintea mea pentru ceva vreme. Mai bine astea, decat “Nu sunt fericita”. Macar pot da vina pe distanta si nu pe inabilitatea mea de a o face fericita. Macar raman cu un dram de respect pentru mine.

Nu scriu pentru tine. Nu scriu pentru compasiunea celor din jur. Scriu pentru ca asta va ramane aici. Este tot o parte din mine, dar nu o car dupa mine. Nu va ramane un bagaj. Va ramane o amintire frumoasa a unui vis.

Totul s’a terminat, iar eu o voi lua de la capat. Nu plec nicaieri. Nu renunt la mine doar pentru ca tu ai facut’o.

Sunt un copil si invat. Sunt arogant pentru ca vreau ceva ce nu exista.

Am iubit.

Advertisements

One Response to “Aroganta copilului din mine”

  1. Si o sa mai iubesti šŸ™‚

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: